CINE ÎI APĂRĂ PE POLIȚIȘTI ?
Am asistat în primele luni ale anului la atacuri fără precedent împotriva polițiștilor ca profesie, iar de vreo două luni s-a lansat o campanie împotriva salariilor și pensiilor de lux, în care, bineînțeles că polițiștii sunt băgați de-a valma alături de alte categorii care, printr-un număr nu prea mare de persoane, sfidează bunul simț față de ceilalți români. Dacă la început au fost la ordinea zilei frământările politico-administrative legate de numirea cu cântec a unor șefi noi la minister, precum și modul de aplicare a legii față de unele persoane sau firmele de pază și cele de monitorizare a traficului rutier, s-a ajuns apoi la viața privată a polițiștilor, deopotrivă analizată, imputată, cenzurată și băgată forțat pe gâtul poporului flamând de informații care să justifice criza și să abată atenția de la criză, incompetența și afacerile unor guvernanți.
Nu are importanță poziționarea rezonabilă a polițiștilor în topul salariilor funcționarilor publici pe locul 3 (salarii de bază plus sporuri minime = 2138 lei și maxime = 8.832 lei), locul 5 la pensii maxime (11.429 lei câteva persoane) și locul 9 la pensii medii (1.755 majoritatea agenților și pe la 2.575 ofițerii). În sfârșit conducerea ministerului a furnizat aceste date și susține alături de noi și sindicate o poziționare cât mai echilibrată față de munca depusă, disponibilitatea permanentă pentru serviciu, pregătirea specială, sacrificii și riscuri.
Pentru presă și unele sindicate contează numai afirmarea prin propovăduirea unei noi religii, a unui egalitarism salarial și al pensiilor, pentru bugetarii de jos, mai rău ca în socialism, în timp ce societatea privată se închină unei trinități oculte bazate pe Ban r11; Putere - Violență.
Se dorește ca organele de ordine publică să fie timorate, vinovate, reduse din nou la tăcere ca în 1990, noii deținători ai puterii din umbră încearcă să se impună prin violență televizată, în timp ce noi, cei investiți de stat cu autoritatea de a asigura liniștea publică, de a restabili ordinea de drept și a sancționa deviațiile de la normalitate, ar trebui să punem capul în pământ, să intrăm pe ușa din spate a clădirilor derăpănate, insuficiente, insalubre ale structurilor polițienești care nici publicului nu-i plac, atunci când ne vizitează de voie sau de nevoie. Suntem apreciați ca pregătire, muncă și îndatoriri de golani, afaceriști, sindicaliști de profesie demagogi, se dorește de unii echivalarea activității agenților cu a unor învățători și profesori de școală generală și a ofițerilor cu cei de liceu, cu norma saptămânală de 18 ore, față de 40-48 ale polițiștilor, cu două luni de vacanță în plus pe an, cu sporul de vechime, indemnizația de conducere și altele introduse în salariul de bază.
Așteptăm ca mult trâmbițata lege germană să inspire în mod pozitiv guvernanții în alinierea salarizării polițiștilor la cea din justiție, iar diferențierea să aibă în vedere criterii serioase și nu părerea celor invidioși.
Ministerul și structurile centrale au susținut în ultimele lui alături de noi asigurarea protecției polițistului împotriva actelor de ultraj, iar forma finală stabilită de subcomisia parlamentară specială pentru Codul penal are în vedere ultragierea prin ramenințarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârșite asupra unui funcționar care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuțiir1;, pedeapsa aferentă fiind majorată cu o treime.
Dacă polițiștii sunt asimilați cu alți funcționari în exercițiul autorității de stat, nu am înțeles de ce avocații, plătiți de reclamanți sau făptuitori și de care nu am auzit prea multe cazuri de ultragiere în istoria recentă, sunt asimilați cu magistrații și în cazul ultragierii lor pedeapsa este majorată cu jumătate. Păi cine sunt mai expuși ultrajului, cei obligați să-i apere pe victime și pe aceștia, sau avocații? Așa-i dacă majoritatea legislatorilor sunt avocați, nu foști polițiști.
Ceea ce ne bucură este deschiderea conducerii ministerului, de a promova poziția corespunzătoare pentru asigurarea protecției polițiștilor de ultraj, așa cum a făcut-o anul trecut privind asigurarea asistenței juridice a polițiștilor cercetați pentru infracțiuni săvârșite în timpul sau în legătură cu serviciul și privind despăgubirea polițiștilor pentru daune, ca urmare a asigurărilor de viață și bunuri.
Aceste instrumente juridice și financiare asigură teoretic protecția polițistului și permit exercitarea fără temeri a atribuțiilor de serviciu cu toată fermitatea, iar ele sunt rezultatul luptei de aproape 20 ani a polițiștilor români și formelor de organizare profesională / sindicală. Bine ar fi ca cei care aplică aceste instrumente să fie de bună credință, să aprecieze corect și temeinic acțiunile polițistului și să asigure drepturile garantate de reglementările amintite.
Mai rămâne apărarea polițiștilor de atacurile virulente în presă și spectacolele de prost gust care îi au ca protagoniști pe colegii noștri. Acest lucru îl putem asigura noi înșine atunci când vom considera că polițistul trebuie să prevină infracționalitatea, să protejeze și să consilieze pe cetățean, să fie disponibil față de acesta, să trateze egal în fața legii toate persoanele indiferent de rang, notorietate publică sau avere, el însuși să nu se considere deasupra legii.
Astfel, în fața insinuărilor publice generale și tendențioase sau chiar acuzatoare, prin această atitudine va asigura respectul și susținerea cetățenilor onești, deci ne vom apăra noi înșine de cei care ne nedreptățesc.
În schimb, dacă polițiștii se vor simți înfricoșați, șantajați, amenințați, societatea va fi în pericol de a-și pierde puținii apărători din linia întâi ai drepturilor și libertăților cetățenești, singurii care pot pune stavilă violenței, crimei, fraudelor și celorlalte amenințări la adresa ordinii și siguranței publice, singurii care au dreptul să impună respectarea legii chiar și cu forța.
Și ca să adaptez ceea ce spunea un magistrat respectabil la profesia noastră, în plină criză economică și a valorilor umane, o criză a polițiștilor și a magistraților care își îndeplinesc cu onoare și credință datoria, rar fi începutul unui dezastru de nestăvilit. Ar fi consacrarea dispariției statului de drept. Ar fi reîntoarcerea la sălbăticie. Dacă nouă ne-ar fi frică să ieșim pe stradă în siguranță, atunci cetățeanul simplu ar fi în mod cert pierdut. În momente în care alte autorități ale statului devin impotente datorită birocrației, incompetenței și corupției, cetățenii simpli trebuie să realizeze importanța polițiștilor și magistratilor în societate: fără noi, despotismul și abuzurile s-ar extinde ca o molimă, cei fără bani și influență ar cădea pradă tiraniei și violențelor, iar edificiul democratic s-ar prăbuși într-o clipită...r1;
Deci, instrumentele juridice pentru protecția polițiștilor la îndeplinirea atribuțiilor au fost asigurate. Rămâne ca noi să ne asigurăm autoprotecția!
Constantin Asofronie,
Vicepreședinte C.N.P.

Avize CNP
Cereri modele
Forum de discuții
Oferte CNP
Media
Contact








